În practica judiciară se întâlnește frecvent situația în care soții consideră că, odată introdusă cererea de divorț, toate aspectele aflate în litigiu vor trebui soluționate exclusiv de către instanță, prin administrarea de probe și pronunțarea unei hotărâri judecătorești.
Cu toate acestea, existența unui proces de divorț nu exclude posibilitatea ca părțile să ajungă ulterior la o înțelegere.
Dimpotrivă, pe parcursul judecății, după ce emoțiile inițiale se diminuează și pozițiile devin mai echilibrate, nu de puține ori soții reușesc să identifice soluții acceptabile pentru ambele părți.
Instrumentul juridic prin care această înțelegere poate fi valorificată în cadrul procesului este tranzacția.
Din punct de vedere juridic, tranzacția reprezintă acordul de voință prin care părțile sting un litigiu existent sau previn nașterea unui litigiu, prin concesii reciproce.
Cu alte cuvinte, este expresia voinței concordante a părților de a pune capăt disputelor dintre ele și de a stabili, prin acord, modalitatea de soluționare a aspectelor aflate în discuție.
În materia divorțului, părțile pot ajunge la înțelegeri cu privire la numeroase aspecte accesorii ale cererii, în măsura în care acestea sunt conforme cu legea și respectă interesul superior al copilului, atunci când există minori.
Astfel, tranzacția poate privi, după caz:
- exercitarea autorității părintești;
- stabilirea locuinței minorului;
- programul de legături personale dintre copil și părintele separat;
- modalitatea de contribuție la cheltuielile de creștere și educare a copilului;
- alte aspecte asupra cărora legea permite părților să dispună.
Un exemplu relevant îl reprezintă programul de legături personale cu minorul. În practică, părinții au posibilitatea de a conveni asupra unor modalități de exercitare a acestui drept care să corespundă realităților concrete ale familiei lor și care, de multe ori, sunt mai adaptate nevoilor copilului decât un program standard stabilit de instanță.
Atunci când există dialog și disponibilitate pentru colaborare, părțile pot reglementa prin acord aspecte referitoare la zilele și intervalele de vizitare, vacanțele școlare, sărbătorile legale, aniversările, modalitatea de preluare și predare a minorului ori alte situații particulare relevante pentru copil și familie.
De altfel, principiul autonomiei de voință ocupă un loc important în această materie. În limitele impuse de lege și cu respectarea interesului superior al minorului, acordul părților beneficiază de o valoare deosebită, întrucât este rezultatul unei soluții asumate de cei care cunosc cel mai bine circumstanțele concrete ale vieții de familie.
În multe situații, o tranzacție încheiată în cursul procesului permite evitarea unui conflict prelungit, reduce costurile emoționale și contribuie la menținerea unui climat de cooperare, aspect esențial mai ales atunci când foștii soți vor continua să exercite împreună responsabilitățile părintești.
Nu toate divorțurile se finalizează printr-o confruntare judiciară până la ultimul termen de judecată. De aceea, este important ca persoanele implicate într-un proces de divorț să cunoască faptul că introducerea cererii de chemare în judecată nu închide calea înțelegerii.
Atunci când există disponibilitate pentru dialog și respectarea cerințelor legale, tranzacția poate reprezenta un instrument juridic eficient prin care conflictul este stins într-o manieră echilibrată, predictibilă și adaptată intereselor legitime ale tuturor celor implicați.
Recent Comments