În situațiile de divorț sau separare, procesele în care se dispută locuința minorului sau relațiile personale cu părintele nerezident pot deveni extrem de complexe atunci când unul dintre părinți adoptă tactici manipulative.

Acest articol analizează provocările juridice și impactul asupra copilului în astfel de cazuri, evidențiind importanța abordărilor echilibrate în sistemul legal.

1.Provocări juridice în relația cu un părinte manipulator

1.1. Manipularea informațiilor. Părinții manipulatori pot distorsiona informațiile și prezenta situația într-un mod care să le favorizeze poziția în instanță. Această situație poate complica procesul de evaluare a drepturilor copiilor.

1.2. Obstrucționarea comunicării. Părinții manipulatori pot obstrucționa comunicarea între copil și celălalt părinte, folosind tactici precum alienarea parentală [https://ancaneagu.ro/alienarea-parentala]. Această problemă poate afecta relația dintre copil și părintele nerezident.

1.3. Falsificarea sau exagerarea problemelor. Părinții manipulatori pot falsifica sau exagera problemele legate de comportamentul sau abilitățile părintelui opus, încercând să influențeze și să inducă în eroare instanța de judecată.

De cele mai multe ori acești parinti au un comportament disimulat și aparent colaborează în prezența autorităților pentru a-și promova o imagine pozitivă însă aceștia rămân în cele din urmă doar la acte de verbalizare în fața instanțelor sau a autorităților abilitate, acte care nu sunt congruente cu faptele acestora ( i.e. aceștia pot susține în fața instanței sau în prezența apropiaților că ei își doresc ca minorul să dețină o relație apropiată cu celalalt părinte și sprijină cât se poate de mult această relație dar copilul nu vrea și nu se poate opune dorinței copilului, prevalându-se în cele din urmă, în apărarea lor, de refuzul minorului în relaționarea cu părintele nerezident și adoptând o atitudine pasivă).

În astfel de dosare vom întâlni sintagme precum: ”nu-l pot lua pe sus pe minor”, ”nu pot garanta reacția copilului”, ”nu am cum să fac asta”, ”nu pot obliga copilul”, ”copilul decide dacă vine sau nu cu tine”, ”îți voi comunica decizia copilului”, ”nu stiu cum va reacționa copilul și dacă va rezista să stea cu tine (…)”   [am extras doar câteva].

Însă, refuzul copilului reprezintă el însuși un abuz la adresa acestuia prin faptul că oferă putere de decizie unui copil, adică puterea de a decide dacă are sau nu legături personale cu celălalt  părinte,  dacă respectă sau nu un titlu executoriu( în situația în care avem o hotărâre judecătorească sau o convenție notarială), abuz ce afectează sănătatea emoțională a copilului.

2.Impactul asupra dezvoltării copilului

2.1. Stres și confuzie. Copiii implicați în astfel de situații pot resimți stresul și confuzia generată de manipularea părintelui. Informațiile contradictorii și atmosfera tensionată pot afecta bunăstarea emoțională a copilului.

2.2. Relații tensionate. Manipularea poate afecta relația copilului cu ambii părinți dar, în special, afectează relația cu părintele respins, generând sentimente de nesiguranță și întărind conflictele.

2.3. Decizii instabile. Instanțele pot fi puse în fața unor decizii dificile, având la bază informații potențial distorsionate. Acest lucru poate influența negativ deciziile legate de măsurile stabilite referitoare la minori.

Psihologul, autorul și cercetătorul clinician Dr. Richard A. Warshak relata că ”există posibilitatea pierderii custodiei copilului dacă instanța de judecată nu reușește să realizeze că denigrarea venită din partea unor astfel de părinți și disconfortul copiilor pe care îl simt în preajma părinților respinși sunt semne că celălalt părinte este autorul denigrărilor și a manipulării copiilor. Aceasta situație se poate regăsi în trei situații:

1. E posibil ca judecătorul să nu creadă că minorii pot fi manipulați astfel încât să se întoarcă împotriva unui părinte.
2. Semnele manipulării pot fi subtile și greu de detectat.
3. În ciuda detectării manipulării, judecătorul poate considera că părintele respins este responsabil, prin comportamentul lui, de respingerea venită din partea copiilor.”

3.Abordări în sistemul legal

3.1. Evaluări/expertize psihologice judiciare. Implicarea experților psihologi în evaluarea situației poate oferi o perspectivă independentă și obiectivă asupra situației și a relației părinte-copil.

3.2. Protecția împotriva alienării parentale. Cei implicați ar trebui să recunoască tacticile și indiciile de alienare parentală și să adopte măsuri pentru protejarea relației copilului cu ambii părinți dar și pentru protejarea copilului împotriva oricărei forme de abuz.

3.3.Identificarea semnelor de manipulare și asigurarea protecției interesului superior al minorului. Instanța are un rol determinant în a asigura protecția interesului superior al copilului și de a identifica semnele de manipulare cum ar fi denigrarea celuilalt părinte, utilizarea copilului în scopuri manipulative, inducerea fricii și anxietății sau încercarea de izolare afectivă a copilului.

Uneori instanța de judecată poate decide că este mai bine să aleagă răul cel mai mic, să stabilească locuința minorului la părintele ”favorit” și să acorde un program de relații personale sau să restricționeze contactul copilului cu părintele respins.

În interesul protejării minorului, instanța nu face altceva decât să contribuie și mai mult, chiar dacă neintenționat, la abuzul emoțional al copilului, privându-l pe acesta de o relație afectuoasă cu părintele respins și validând astfel comportamentul manipulator al celuilalt părinte.

Un indiciu semnificativ care ar trebui avut în vedere în astfel de situații este relația apropiată și  afectuoasă a părintelui respins cu minorul, anterior inițierii unui proces și deteriorarea inopinată a acesteia ca urmare  a ruperii relației dintre părinți sau a tensiunilor apărute în urma demersurilor judiciare.

 Niciun copil nu se îndepărtează de propriul părinte deliberat decât dacă este învățat să o facă (prin denigrări aduse acelui părinte în prezența copilului, acuzații false, minciuni și amenințări).

***

Procesul de divorț și custodie în prezența unui părinte manipulator reprezintă o provocare complexă pentru sistemul legal și pentru bunăstarea copiilor implicați.

Abordările echilibrate care integrează evaluări profesionale și protecția împotriva alienării parentale în vederea protejării interesului superior al copilului și restabilirii relațiilor familiale pot contribui la asigurarea unui proces just în astfel de situații dificile.