Atunci când oamenii se gândesc la un proces de divorț, cele mai frecvente preocupări sunt desfacerea căsătoriei, stabilirea locuinței copilului sau împărțirea bunurilor comune. În realitate, legislația română oferă o serie de drepturi mai puțin cunoscute, dar care pot influența în mod semnificativ rezultatul procesului și protecția juridică de care beneficiază soții și copiii.
Din experiența practică, multe persoane află despre existența acestor drepturi abia după ce procesul este deja început sau chiar după pronunțarea divorțului, moment în care unele dintre ele nu mai pot fi valorificate ori sunt mult mai dificil de obținut.
De aceea, este important ca, înainte de a introduce o acțiune de divorț sau de a formula apărări într-un astfel de litigiu, să cunoașteți toate instrumentele juridice pe care legea vi le pune la dispoziție.
1. Ai dreptul să soliciți despăgubiri ca urmare a divorțului
Una dintre cele mai puțin cunoscute instituții din dreptul familiei este dreptul soțului nevinovat de a solicita despăgubiri atunci când divorțul este pronunțat din culpa exclusivă a celuilalt soț.
Potrivit art. 388 din Codul civil, instanța poate obliga soțul exclusiv vinovat la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul suferit de soțul nevinovat prin desfacerea căsătoriei.
Este important de precizat că aceste despăgubiri nu se acordă automat și nici în orice divorț. Pentru admiterea unei asemenea cereri trebuie îndeplinite condițiile prevăzute de lege, iar instanța va analiza existența culpei exclusive, a prejudiciului și a legăturii de cauzalitate dintre divorț și prejudiciul invocat.
Practica instanțelor confirmă că acest drept este unul real.
Deși cererile întemeiate pe art. 388 din Codul civil sunt admise cu titlu de excepție, practica judiciară demonstrează că această dispoziție legală reprezintă un remediu efectiv și nu o simplă prevedere teoretică.
Astfel, într-o cauză soluționată de Judecătoria Sectorului 6 București, instanța a admis cererea formulată de soțul nevinovat și a acordat despăgubiri morale, apreciind că împrejurările concrete în care s-a produs destrămarea căsătoriei au determinat un prejudiciu moral care depășea suferința inerentă oricărui divorț (hotărâre definitivă).
Soluția confirmă faptul că instanțele sunt dispuse să acorde despăgubiri atunci când sunt dovedite culpa exclusivă a celuilalt soț, existența unui prejudiciu și legătura dintre divorț și prejudiciul produs.
În același timp, această practică evidențiază faptul că acordarea despăgubirilor reprezintă o excepție, nu regula. Fiecare cauză este analizată în funcție de circumstanțele sale particulare, iar succesul unei astfel de cereri depinde în mod esențial de probele administrate și de strategia juridică adoptată în proces.
2. Poți solicita exercitarea exclusivă a autorității părintești dacă aceasta este în interesul copilului
Mulți părinți cred că, după divorț, instanța va dispune întotdeauna exercitarea în comun a autorității părintești. Într-adevăr, aceasta reprezintă regula prevăzută de Codul civil, însă nu este o regulă absolută.
Atunci când interesul superior al copilului o impune, instanța poate dispune exercitarea exclusivă a autorității părintești de către unul dintre părinți.
O astfel de măsură poate fi justificată în situații precum existența violenței domestice, lipsa totală de implicare a unuia dintre părinți în viața copilului, consumul de alcool sau substanțe interzise, condamnările pentru anumite infracțiuni, probleme psihice grave, înstrăinarea părintească ori orice alte împrejurări care fac imposibilă exercitarea efectivă și responsabilă a autorității părintești în comun.
De asemenea, există situații în care nivelul conflictului dintre părinți este atât de ridicat încât orice decizie privind copilul devine imposibil de luat în comun, iar această stare de fapt afectează în mod direct dezvoltarea minorului.
Cu toate acestea, simpla existență a unor conflicte sau neînțelegeri între foștii soți nu justifică, prin ea însăși, acordarea autorității părintești exclusive.
Instanța va analiza întotdeauna fiecare caz prin raportare la interesul superior al copilului, acesta reprezentând criteriul fundamental în orice litigiu privind minorii.
3. Poți beneficia de protecție juridică chiar dacă nu introduci imediat divorțul
O altă concepție greșită este aceea că o persoană aflată într-o relație abuzivă trebuie să divorțeze înainte de a putea beneficia de protecția instanței.
În realitate, legea permite adoptarea unor măsuri urgente chiar dacă procesul de divorț nu a fost încă introdus.
Dacă unul dintre soți este victima violenței domestice sau există un risc real pentru integritatea sa ori a copilului, instanța poate dispune emiterea unui ordin de protecție și poate lua măsuri imediate pentru înlăturarea stării de pericol.
În funcție de circumstanțele fiecărui caz, pot fi dispuse evacuarea temporară a soțului agresor din locuință, interzicerea apropierii de victimă, stabilirea provizorie a locuinței minorului, precum și alte măsuri necesare pentru protejarea persoanei vătămate.
Totodată, în cadrul procedurilor provizorii pot fi solicitate stabilirea temporară a exercitării autorității părintești, obligarea părintelui la plata unei pensii de întreținere provizorii și alte măsuri urgente destinate protejării interesului superior al copilului până la soluționarea procesului de divorț.
Aceste instrumente juridice există tocmai pentru că protecția victimei și a copilului nu poate fi amânată până la pronunțarea unei hotărâri definitive de divorț, procedură care poate dura luni sau chiar ani.
Divorțul nu presupune doar încetarea căsătoriei. În anumite situații, legea oferă mecanisme juridice importante care permit repararea prejudiciului suferit de soțul nevinovat, protejarea interesului superior al copilului și asigurarea unei protecții imediate în cazurile de violență domestică.
Cunoașterea acestor drepturi încă dinaintea începerii procesului poate influența în mod semnificativ strategia procesuală și soluția pronunțată de instanță.
Fiecare situație are însă particularitățile sale, motiv pentru care este recomandată consultarea unui avocat specializat în dreptul familiei înainte de formularea cererilor sau a apărărilor într-un proces de divorț, astfel încât toate drepturile recunoscute de lege să poată fi valorificate în mod eficient.
Recent Comments