Modificarea măsurilor luate cu privire la copil. Stabilirea domiciliului minorului la părintele rezident.

În tabloul dinamic al dreptului familiei, soluțiile privind stabilirea domiciliului minorilor trebuie să reflecte interesul superior al copilului. 

Un caz recent ilustrează modul în care instantele de judecată pot adapta deciziile inițiale pentru a garanta un mediu de creștere sigur și stabil, în condițiile în care se constată neglijența, pasivitatea sau neimplicarea unuia dintre părinți.

Inițial, domiciliul copilului a fost stabilit la mamă, pe baza unor circumstanțe ce, la momentul respectiv, păreau să asigure un cadru familial adecvat. 

Totusi, ulterior s-au declanșat situații ce au generat îngrijorări serioase privind îngrijirea și implicarea efectivă a mamei în viața minorului. În ciuda așteptărilor și a deciziei inițiale, s-a constatat că mama nu a reușit să ofere suportul emoțional și material necesar pentru dezvoltarea sănătoasă a copilului, alegând sa se retragă din viața cotidiană a copilului, ceea ce a dus la o serie de deficiențe în asigurarea unui mediu afectiv și stabil. 

Absența constantă a mamei, prin plecarea ei în alt stat, combinată cu dificultatea de a menține un contact regulat, a generat un cadru de neimplicare, pasivitate și neglijență în procesul de creștere și educare al minorului. În contrast, tatăl a reușit să asigure o prezență activă, oferindu-i copilului sprijinul necesar pe plan emoțional si fizic.

Având în vedere că domiciliul mamei este situat în afara țării, în prima fază fiind indicat un domiciliu fictiv în țară, copilul locuind în fapt alături de tatăl său, decizia de a modifica măsurile inițial stabilite a devenit imperativă. 

Instanța, analizând cu atenție toate probele si precizările efectuate, a constatat că interesul superior al copilului este servit prin menținerea unui mediu stabil la domiciliul tatălui.

Această decizie nu a fost luată cu ușurință, ci după o evaluare detaliată a tuturor elementelor care influențează bunăstarea minorului.

Cazul prezentat evidențiază faptul că, în dreptul familiei, deciziile privind stabilirea domiciliului minorilor trebuie să fie flexibile și adaptabile la schimbările din dinamica familială. 

Prin modificarea măsurilor cu privire la minor și stabilirea domiciliului minorului la tată, instanța a reafirmat principiul că interesul superior al copilului este cel mai important criteriu în soluționarea litigiilor familiale. 

Această hotărâre servește ca un exemplu de cum instanțele pot interveni pentru a corecta deciziile inițiale, asigurând un mediu de creștere adecvat și sigur pentru cei mai mici membri ai societății, în acord și cu opțiunea acestora.