Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a devenit o instanță crucială în abordarea problemelor legate de restricțiile asupra relațiilor personale dintre părinte și copil, în contextul separării acestora.

Analiza jurisprudenței CEDO dezvăluie principii esențiale care ghidează instanțele naționale în evaluarea și gestionarea programelor de relații personale îngrădite de părintele rezident.

Dreptul la respectarea vieții de familie: CEDO acordă o atenție deosebită dreptului la respectarea vieții de familie, conform articolului 8 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. În contextul programelor de relații personale, Curtea subliniază importanța menținerii și facilitării unui contact adecvat între părinte și copil, chiar și în situațiile de separare sau divorț.

Evaluarea interesului superior al copilului: Jurisprudența CEDO subliniază necesitatea ca orice decizie privind restricțiile asupra relațiilor personale să fie luată având în vedere interesul superior al copilului. Instanțele naționale sunt îndemnate să analizeze și să evalueze cu atenție impactul măsurilor asupra relației părinte-copil, asigurându-se că acestea sunt în concordanță cu bunăstarea și dezvoltarea copilului.

Dreptul  părintelui nerezident de a fi implicat în deciziile privitoare la copil: CEDO recunoaște dreptul părintelui nerezident de a fi implicat în deciziile privind relațiile personale cu copilul. Restrângerea acestui drept trebuie să fie justificată și proporțională, asigurându-se că părintele nerezident are oportunitatea adecvată de a participa la deciziile care privesc viața copilului.

Evaluarea contextului individual: Jurisprudența CEDO insistă asupra necesității unei abordări individualizate în evaluarea programelor de relații personale. Fiecare caz trebuie să fie examinat în contextul său specific, ținând cont de relația părinte-copil, circumstanțele divorțului sau separării și evoluția situației familiale.

Prin interpretarea sa consecventă a dreptului la respectarea vieții de familie, CEDO furnizează un cadru legal esențial pentru analizarea și soluționarea problemelor legate de programele de relații personale îngrădite de părintele rezident. Aceasta subliniază importanța echilibrului între drepturile părinților și interesul superior al copilului în fața deciziilor legale și administrative care pot afecta relațiile personale post-divorț.