Birdnesting este un concept nou care își are originea într-un caz soluționat de Curtea de Apel din Virginia la 13 iunie 2000, Lamont vs. Lamont.
Conceptul juridic de tip birdnesting a fost inspirat din viața păsărilor în care puii nu își părăsesc cuibul ci părinții vin și pleacă, adică copiii rămân într-o singură casă urmând ca părinții să locuiască pe rând cu aceștia în baza planului parental agreat.
Pe perioada în care părinții nu locuiesc cu copiii, aceștia trăiesc în locuințe separate sau chiar în aceeași locuință, pe care o rotesc între ei.
Acesta poate fi un aranjament permanent sau temporar pentru a permite copiilor o tranziție mai ușoară la viața de familie divorțată.
Un aranjament „cuib de pasăre” este unul care este unic centrat pe copil. În loc să fie nevoiți ca minorii să se adapteze nevoilor părinților și să trăiască în două locuințe separate, ei rămân în casa familiei, iar părinții se mută pe rând înăuntru precum păsările care coboară și pleacă din „cuib”. Este un aranjament nou, dar sensibil, deoarece copiii se confruntă cu mult mai puține perturbări în viața și rutinele lor decât ar trebui să se adapteze la aranjamente de viață complet noi.
Ca și în cazul locuinței alternante, și în cazul acestui tip de aranjament există argumente PRO și CONTRA.
Argumente CONTRA
Nu există o reglementare legală, or, în lipsa unor prevederi legale care să consfințească acest aranjament, copilul nu va putea locui în modalitatea solicitată decât dacă părțile se înțeleg în acest sens.
Mai mult decât atât, s-ar crea o confuzie minorului întrucât nu există o separare clară, părinții nu sunt complet independenți unul de celălalt, ceea ce ar putea face ca minorul să nutrească vise de reunire a părinților. Și, cu toate că părinții trăiesc o viață separată în timp ce sunt departe de copil, acesta nu face parte din ea și nu o experimentează.
Cheltuiala implicată este un alt factor întrucât întreținerea a mai multor imobile poate fi împovărătoare pentru părinți și pot apărea pe viitor discuții cu privire la cheltuieli de întreținere, utilități, menaj etc.
De asemenea, apariția unui alt partener în viața fiecărui părinte ar putea fi un factor generator de conflicte în situația în care acel părinte e nevoit să își împartă viața între cele două familii.
Argumente PRO
Pe de altă parte, aranjamentul de tip birdnesting funcționează cel mai bine atunci când părinții sunt cooperanți și sunt capabili să-și separe responsabilitățile de copărinte de conflictele conjugale anterioare sau de cele viitoare.
Adică, anterior inițierii oricărui demers juridic, fără existența unui conflict major în prezența copilului, ajung la un acord de a-și desfășura în continuare viața separată ca părinți dar păstrând rutina, continuitatea și permanența cu care sunt obișnuiți, aceștia rămânând în casa familiei, aproape de școală, de prietenii din cartier (dacă e cazul) etc., aceasta înțelegere urmând să conțină acorduri cu privire la întreținerea locuinței, partajare a cheltuielilor, diferite reguli de curățenie și menaj etc.
Astfel încât, condiția sine qua non a acestui tip de aranjament este coparentalitatea cooperantă – atunci când părinții cad de acord asupra unui set de reguli de comportament și conduită printr-un acord sau plan parental. [https://ancaneagu.ro/planul-parental/] .
Astfel de abordare ar oferi o tranziție mai ușoară copilului către noul mod de viață al părinților divorțați în sensul de a se acomoda cu separarea, cu noile locuințe pe viitor, pentru o trecere mai ușoară a acestuia.
Pe de altă parte, părinții nu trebuie să cumpere două seturi de jucării și îmbrăcăminte pentru copii, așa cum ar putea decide să facă dacă copiii se rotesc între două gospodării.
Aranjamentul ”cuib de pasăre” se referă la asigurarea faptului că viața copiilor este minim perturbată, în timp ce adulții, care sunt teoretic mai capabili să facă față perturbării, suportă cea mai mare parte a schimbărilor. Copiii sunt liniștiți să știe că, deși părinții lor divorțează, ei vor putea păstra rutina, continuitatea și permanența cu care sunt obișnuiți. Ei rămân în casa familiei, prieteniile lor de la școală și din cartier pot continua neîntrerupt și, desigur, sunt capabili să mențină relații semnificative cu ambii părinți, ceea ce este crucial pentru bunăstarea lor continuă.
Această situație este favorabilă atunci când părțile nu au ajuns să se separe iar copilul nu e implicat în conflictele părinților, astfel încât el să resimtă cât mai puțin efectele divorțului.
Pe de altă parte, exercitarea autorității în comun de către ambii părinți are tocmai rolul de a apropia părinții de copil și de a-i implica pe aceștia deopotrivă în viața minorului, independent de locuința pe care ar avea-o acesta.
Recent Comments