Ordinul de protecție reprezintă un instrument juridic esențial în combaterea violenței domestice și asigurarea siguranței victimelor.
Persoana a cărei viaţă, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violenţă din partea unui membru al familiei poate solicita instanţei ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecţie prin care să se dispună, cu caracter provizoriu, una ori mai multe măsuri, obligaţii sau interdicţii.
Scopul principal al ordinului de protecție este prevenirea repetării actelor de violență și asigurarea unui mediu sigur pentru victime. Acesta oferă o barieră legală împotriva agresorului, permitând persoanei protejate să-și recâștige controlul și să își reconstruiască viața.
Persoanele afectate de violență domestică pot solicita un ordin de protecție fie prin intermediul instanței de judecată, fie un ordin de protecție provizoriu emis de către poliţiştii care, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viaţa, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violenţă domestică.
Ordinul de protecție prin intermediul instanței de judecată poate conține dispoziții specifice, precum evacuarea temporară a agresorului din locuinţa familiei, indiferent dacă acesta este titularul dreptului de proprietate; reintegrarea victimei şi, după caz, a copiilor, în locuinţa familiei; limitarea dreptului de folosinţă al agresorului numai asupra unei părţi a locuinţei comune atunci când aceasta poate fi astfel partajată încât agresorul să nu vină în contact cu victima; cazarea/plasarea victimei, cu acordul acesteia, şi, după caz, a copiilor, într-un centru de asistenţă; obligarea agresorului la păstrarea unei distanţe minime determinate faţă de victimă, faţă de membrii familiei acesteia, ori faţă de reşedinţa, locul de muncă sau unitatea de învăţământ a persoanei protejate; interdicţia pentru agresor de a se deplasa în anumite localităţi sau zone determinate pe care persoana protejată le frecventează ori le vizitează periodic; obligarea agresorului de a purta permanent un dispozitiv electronic de supraveghere; interzicerea oricărui contact, inclusiv telefonic, prin corespondenţă sau în orice alt mod, cu victima; obligarea agresorului de a preda poliţiei armele deţinute; încredinţarea copiilor minori sau stabilirea reşedinţei acestora; interdicţia pentru agresor de a încasa alocaţia de stat pentru copii şi încuviinţarea încasării acesteia de către părintele/persoana căruia/căreia i s-a încredinţat copilul spre creştere şi educare sau la care s-a stabilit reşedinţa acestuia. Alocaţia este încasată de părintele/persoana beneficiar/beneficiară al/a măsurii de protecţie pe durata valabilităţii ordinului de protecţie şi atât timp cât i-a fost încredinţat copilul sau în situaţia în care copilul are stabilită reşedinţa la acesta/aceasta.
Prin aceeaşi hotărâre, instanţa poate dispune şi suportarea de către agresor a chiriei şi/sau a întreţinerii pentru locuinţa temporară unde victima, copiii minori sau alţi membri de familie locuiesc ori urmează să locuiască din cauza imposibilităţii de a rămâne în locuinţa familială.
Pe lângă oricare dintre măsurile dispuse, instanţa poate dispune şi obligarea agresorului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie şi poate recomanda internarea voluntară sau, după caz, poate solicita internarea nevoluntară,
Durata măsurilor dispuse prin ordinul de protecţie se stabileşte de judecător, fără a putea depăşi 12 luni de la data emiterii ordinului.
Ordinul de protecție joacă un rol esențial în protejarea victimelor violenței domestice și în prevenirea repetării actelor de agresiune.
***
| Judecătoria Galați a admis în totalitate cererea precizată având ca obiect ordin de protecţie în dosarul în care am asistat victima unei astfel de violențe și a emis ordin de protecţie împotriva pârâtului pe o durată maximă de 12 (douăsprezece) luni de la data pronunţării hotărârii, apreciind instanţa că ”în comportamentul pârâtului se includ o serie de manifestări deviante, apte în sine să afecteze integritatea fizică și psihică a reclamantei, manifestări care se circumscriu fenomenului violenţei domestice, astfel cum acesta a fost definit de legiuitor” , instituind următoarele măsuri: dispune ca pârâtul să păstreze o distanţă minimă de 200 m faţă de victima, cu excepția situațiilor în care se impune, potrivit legii, prezenţa concomitentă a ambelor părţi în faţa unor instanţe de judecată, a unor organe de urmărire penală sau a altor instituții și autorități publice; dispune obligarea pârâtului la păstrarea unei distanțe minime de 200 m de metri faţă de minori, cu excepția situațiilor în care se impune, potrivit legii, prezenţa concomitentă a părţilor în faţa unor instanţe de judecată, a unor organe de urmărire penală sau a altor instituții și autorități publice; dispune ca pârâtul să păstreze o distanță minimă de 200 m față de locuința victimei; dispune ca pârâtul să păstreze o distanță minimă de 200 m față de locul de muncă al victimei ; dispune ca pârâtul să păstreze o distanță minimă de 200 m față de unitatea de învățământ a minorilor; interzice pârâtului orice contact, inclusiv telefonic, prin corespondență sau în orice alt mod cu victima; dispune obligarea pârâtului la purtarea permanentă a unui dispozitiv electronic de supraveghere. Totodată, stabilește locuința minorilor în mod provizoriu, pe perioada emiterii ordinului de protecție la domiciliul mamei. În temeiul art. 38 alin. 4 din Legea nr. 217/2003 dispune obligarea pârâtului să urmeze consiliere psihologică, psihoterapie. |
Recent Comments